Legenda Argonautilor spune ca Iason, fiul regelui din Tesalia, a ramas fara tron. Auzind ca Aites, un rege foarte bogat de la poalele Caucazului se afla în stapanirea lanii de aur, si-a propus sa mearga sa o fure. Ajungand acolo, Iason se îndragosteste de Medeea, fiica lui Aietes, care îi dezvaluie secretul pentru a reusi sa ia lana de aur. Dupa ce si-a atins scopul, a fugit si a luat-o si pe Medeea.
Regele Aietes, infuriat, l-a luat pe fiul sau Absyrtos si au plecat in cautarea fugarilor. Acestia sunt pe punctul de a-i prinde in apropierea orasului Tomis. Medeea, cu o mare cruzime, a taiat trupul fratelui ei in bucati pe care le-a azvarlit in mare. Aietes a inceput sa le culeaga si astfel cei doi au scapat. De aici vine si numele de Tomis care inseamna « taiat in bucati ».
Intemeiata de greci in secolul VI i.Hr., cetatea Tomis devine un important centru economic si comercial datorita schimburilor economice dintre colonistii greci si capeteniile getilor (populatia locala), dar cea mai mare dezvoltare a cunoscut-o sub ocupatia Imperiului Roman. Putem admira si astazi o parte din zidul de incinta al orasului si o adevarata galerie in aer liber de vase mari de provizii (chiupuri) si coloane in Parcul Arheologic de pe bulevardul Ferdinand.
In anul 8 d.Hr., imparatul Augustus il exila de la curtea Romei pe poetul latin Publius Ovidius Naso. Orasul a pastrat cu drag amintirea acestui poet, adulat candva la Roma. Statuia poetului, ridicata in 1887 de sculptorul Ettore Ferrari, este omagiul adus de oras poetului marii.
Intre secolele IV–VI d.Hr. orasul devine sediul unei mitropolii, lucru atestat de listele participantilor la Conciliile Ecumenice (Oecumenice) si de numeroasele inscriptii (din care aflam numele a sase mitropoliti de Tomis) si monumente crestine. Incepand cu secolul VI si pana la inceputul secolului VII, Tomisul a fost deseori atacat de popoarele barbare-slavi si avari. Dupa secolul al X-lea se produce reorganizarea ecleziastica a orasului sub dominatia Imperiului Bizantin. Legenda spune ca, in onoarea surorii sale, imparatul Constantin cel Mare a redenumit orasul Tomis, acesta devenind Constantia.
In perioada de dominatie a bazinului Marii Negre de catre negustorii italieni, in special genovezi, gasim orasul mentionat in portulane, ca un punct important de escala a navigatorilor, cu numele de Constantia, Constans etc., iar in perioada dominatiei otomane, orasul numit Kűstendje decade.
Razboiul de Independenta (1877-1878) a scos orasul Constanta de sub dominatia otomana. Acesta si-a recapatat numele si a devenit resedinta regiunii Dobrogea. Incepe astfel o modernizare intensa a orasului: construirea liniei ferate Cernavoda - Constanta (1860 - 1862), modernizarea vechiului port maritim (1896-1909) si construirea silozului de cereale (1899-1909), construirea podului peste Dunare (1890-1895) – realizari tehnice deosebite legate de numele inginerului Anghel Saligny. Toate acestea au transformat Constanta intr-un important centru comercial si port european, al treilea oras din Romania dupa numarul de locuitori, populatia municipiului Constanta fiind de aproximativ 340.000 de locuitori.
