 Acest traseu ne poarta de-a lungul vailor dobrogene, prin locuri pitoresti presarate cu marturiile arheologice ale celor care au trait pe aceste meleaguri si si-au lasat amprenta asupra istoriei si culturii romanilor. Traversand Valea Carasu, drumul trece pe langa “Valu lui Traian”, unul dintre cele trei valuri de aparare construite in epoca feudala in aceasta zona, ducand pana la Basarabi. Este o zona cu o oferta turistica variata: turistii pot degusta vinurile din Podgoria Murfatlar, renumite in intreaga lume.
Cei interesati de curiozitatile naturii pot vizita Rezervatia naturala Fantanita – Murfatlar, ce adaposteste specii rare de flora si fauna, unele specifice doar Dobrogei, cum este broasca testoasa sau stejarul balcanic. Nu trebuie uitat ansamblul rupestru de la Basarabi, descoperit in 1957, care se inscrie in patrimoniul cultural national, fiind un important monument arheologic ce atesta prezenta crestinismului in Dobrogea inca din cele mai vechi timpuri. Ansamblul este format din bisericute si cripte sapate in creta in secolele IX-XI d.Hr., fiind remarcabile prin multitudinea inscriptiilor cu caractere gotice, germanice, grecesti si slavone, care atesta faptul ca alaturi de populatia autohtona traiau si alte populatii crestinate (nu este inclus in circuitul turistic).
Cel mai important monument istoric in cadrul acestui traseu ramane Monumentul “Tropaeum Traiani” de la Adamclisi. Marturie a unuia dintre cele mai interesante capitole ale dainuirii populatiei autohtone pe aceste meleaguri, monumentul a fost ridicat intre anii 106-109 d.H. la comanda imparatului Traian pentru a celebra victoria romanilor asupra dacilor, ramanand in istorie ca una dintre cele mai sangeroase batalii.
Restaurat in intregime in anii ’70, monumentul se aseamana foarte bine Columnei lui Traian de la Roma, istoricii presupunand ca ele au fost realizate de acelasi arhitect – Apolodor din Damasc.
 Monumentul este compus dintr-un soclu cilindric inalt de 30 m, format din 9 trepte, pe care sunt reprezentate scene din luptele cu dacii si din viata militara romana. Soclul sustine o baza hexagonala dublu etajata, cu doua parti componente: trunchiul, ornat cu sculpturi si statuia propriu-zisa ce infatiseaza un costum de soldat roman, cu armura, platosa si coif. La baza piedestalului, trei captivi daci sunt pusi sa priveasca trofeul, pentru a accentua inca o data victoria romanilor, mereu insetati de putere, manati de zeul razboiului, Marte “Razbunatorul”, caruia i s-a si dedicat monumentul.
Considerat “cronica in piatra” a identitatii poporului roman, monumentul de la Adamclisi ramane una dintre cele mai importante marturii ale istoriei neamului romanesc ce dainuie peste veacuri.
Cuvintele de pe altarul funerar din apropiere sunt edificatoare:
“In amintirea barbatilor prea viteji, care luptand pentru patrie, in razboiul cu dacii, s-au culcat intru moarte.”
Satul Adamclisi adaposteste Muzeul monumentului, unde sunt reunite obiecte variate, provenite din sapaturile efectuate de-a lungul timpului. Tot in aceeasi zona se afla si ruinele Cetatii “Tropaeum Traiani”, construita odata cu monumentul. Orasul, ridicat la rang de “municipiu” cunoaste o dezvoltare infloritoare pana in anul 170 d.Hr., cand in urma atacurilor repetate ale popoarelor migratoare, este distrus. In timpul imparatului Constantin cel Mare localitatea este reconstruita, devenind un important centru religios, lucru dovedit de bazilicile crestine scoase la lumina. Atacurile avare din secolele VI si VII vor duce orasul la ruina.
Ultimii ani de sapaturi arheologice au scos la lumina zidul de incinta al cetatii, care poate fi vazut de la sosea, oferind turistilor o imagine de ansamblu.
Traseul se continua spre Ostrov, soseaua serpuieste printre dealuri acoperite de plantatii de vita de vie, trecand dupa localitatea Baneasa pe langa rezervatia naturala Canaraua Fetii, deosebita prin aspectul sau de canion, cu pereti calcarosi, adapostind specii rare de flora si fauna (se remarca vulturul egiptean si broasca testoasa).
In dreptul localitatii Ion Corvin, drumul se indreapta catre o padure de tei, care, inca de la intrare, ii inconjoara pe cei veniti cu aerul misterios al locurilor pe care le adaposteste. In inima muntelui, ascunsa de ochii lumii, se afla Pestera Sfantului Apostol Andrei. Traditia spune ca este locul in care a sihastrit Sfantul Apostol Andrei, fratele lui Simon Petru, care a ajuns in Dobrogea in jurul anului 60 d.Hr. si impreuna cu ucenicii sai si-a facut in stanca chilie si biserica. Considerata primul lacas de cult din Romania, pestera este locul din care Apostolul Andrei a raspandit crestinismul catre romani. In apropierea ei se gasesc si izvoarele cu apa carora erau botezati stramosii nostri. Sfintita in 1942, pestera a fost amenajata si a constituit pana la al doilea Razboi Mondial locul a numeroase slujbe religioase. Reactivarea manastirii a avut loc dupa 1990, importanta acestui loc considerat sfant, facator de minuni, fiind din nou recunoscuta.
 Intorcandu-ne in localitatea Ion Corvin, traseul se continua spre localitatea Baneasa, lasand in urma valea Dunarii intesata de ostroave si ajunge la Manastirea Dervent, unul dintre lacasurile religioase renumite ale Dobrogei. Este un alt loc in care a propovaduit Sfantul Apostol Andrei. Denumirea de “Dervent”, care inseamna “lagar”, i-a fost data datorita faptului ca pe acele locuri exista o garnizoana a romanilor.
Manastirea atrage mii de oameni datorita minunilor care se spune ca se petrec aici. Astfel, istoria locului spune ca aici au fost decapitati trei ucenici ai apostolului, pe locul executiei crescand trei cruci facatoare de minuni, la care oamenii vin sa caute alinare. Alte doua puncte de atractie ale manastirii sunt icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, precum si un “izvor al tamaduirii” din care, spune legenda, curge o apa cu puteri miraculoase.
Traseul se termina cu situl arheologic Pacuiu lui Soare, care din pacate, nu poate fi vizitat de turisti datorita accesului dificil, dar reprezinta o zona cu importante marturii arheologice, incepand din timpul daco-getilor, epoca feudalismului pana in timpul dominatiei otomane.
|
