Cetatea Aegyssus Situată pe colnicul Hora, azi Dealul Monumentului, în partea de est a oraşului Tulcea, cetatea a fost construită la sfarsitul sec.IV constituind o importantă factorie grecească. Numele cetăţii, de origine celtică, derivă de la un legendar întemeietor, Caspios Aegisos. La începutul sec.II cetatea era inclusă în limes-ul dunărean, devenind apoi, din sec. III, important sediu militar şi, ulterior (sec. VI), reşedinţă episcopală. Viaţa urbană ia sfârşit în primul sfert al sec. VII. Zona este din nou locuită în sec. X-XI, dar, după o distrugere masivă, în sec. XI, aşezarea se mută la poalele fortificaţiei. Începând cu sfârşitul sec. XIII şi începutul sec. XIV, şi pe toată perioada stăpânirii otomane, colnicul Hora este din nou locuit. Prima atestare a aşezării şi cetăţii în forma Tulcsa apare într-un registru vamal otoman din 1506. Călătorii străini vorbesc în sec. XVII despre o mică cetate cu 7 turnuri, zidită pe malul stâncos al Dunării, care controla traficul fluvial spre şi dinspre Marea Neagră.

Cetatea Orgame / ArgamumCetatea, situată la 6 km est de satul Jurilovca, pe malul Lacului Razim (Capul Doloşman), este prima aşezare de pe teritoriul României menţionată într-un izvor antic (Hekataios din Milet, sec.VI i.Ch.). Cercetările arheologice au documentat aici o locuire de tip urban – neîntreruptă, din sec. VII i.Ch. până în sec. VII d.Ch. Au fost scoase la lumină: necropola din perioadele greacă şi elenistică, cu cel mai vechi mormânt grecesc de pe litoralul vestic al Mării Negre, o zona de sud-est a cetăţii de perioadă greacă cu incintă, locuinţe şi cuptoare de olar, incinta cetăţii romane târzii, trei bazilici paleocreştine, numeroase edificii, reţeaua stradală, cartierul meşteşugăresc, un cartier de locuire - de perioadă romană - situat în afara zidurilor cetăţii, necropola romano-bizantină; o a patra bazilică paleocreştină a fost descoperită în afara zidurilor cetăţii, pe un promontoriu.

Cetatea Dinogetia Este situată la 4 km în amonte de satul Garvăn, pe o fostă mică insulă numită de localnici „Bisericuţa”. Fortificaţia romană - sediu al unor unităţi militare - a fost ridicată în zona unei aşezări daco-getice, de la care a preluat numele, Dinogetia. În perioada Dominatului cetatea este refăcută, incinta trapezoidală - cu 14 turnuri, o poartă principală şi două secundare - închizând o suprafaţă de 1,2 ha. O serie de edificii din sec. IV-VI: principia, praetoriul (numit şi domus), bazilica paleocreştină, locuinţe şi prăvălii se înşiruie de-a lungul străzii principale. În exterior, la sud de poarta principală, se află băile romane (thermae). Cetatea este distrusă şi abandonată la sfârşitul sec. VI ca urmare a atacurilor avaro-slave. În vremea lui Ioannes Tzimiskes (după anul 971) cetatea îşi reia funcţia defensivă pentru încă două secole: este reparată incinta, se ridică unele construcţii şi locuinţe, între care cea mai importantă este bisericuţa din mijlocul cetăţii, care a funcţionat în secolele XI-XII.

Cetatea Enisala Ruinele fortăreţei medievale Yeni-Sale se află la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim şi Babadag. Cetatea a fost construită în a doua jumătate a sec.XIV cu scop militar, de supraveghere a drumurilor de pe apă şi de pe uscat, de către o autoritate interesată de zona de la Gurile Dunării, foarte probabil negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani câştigate din comerţ şi care erau deţinătorii monopolului navigaţiei în Marea Neagră. Cetatea are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozităţile masivului de calcar jurasic pe care este amplasată. Zidurile şi bastionale se păstrează în unele puncte pe o înălţime de 5-10 m. Între 1397 şi 1418, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, cetatea a făcut parte din sistemul defensiv al Ţării Româneşti. Datorită înaintării stăpânirii turceşti la nord de Gurile Dunării, până la Cetatea Albă şi Chilia (1484), şi ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea a fost abandonată.

Cetatea Halmyris Situl arheologic este situat la 2,5 km est de satul Murighiol. Cetatea a cunoscut mai multe etape în evoluţia sa istorică: fortificaţie romană de pământ (sfârşit sec.I); castru de piatră - sediu al unor unităţi militare şi staţie a flotei dunărene Classis Flavia Moesica (sec.II - sfârşit sec.III); fortificaţie romană târzie (sfârşit sec.III-început sec. VII), de când se păstrează spectaculoase monumente de arhitectură militară, civilă şi religioasă, remarcabilă fiind bazilica episcopală de sec. IV p.Chr., în cripta căreia au fost descoperite rămăşiţele primilor martiri dobrogeni: Epictet şi Astion (din anul 290). In perioada romano-bizantină cetatea ocupa o formă trapezoidală cu o suprafaţă de cca. 2 ha, sistemul de apărare fiind constituit din zidul de incintă cu 15 tunuri şi trei porţi, dublat de trei valuri de apărare.

Cetatea Noviodunum Ridicată de romani la începutul sec. I pe o veche aşezare getică, cetatea a avut în timp un rol militar şi comercial aparte: bază a flotei romane de la Dunărea de Jos (Classis Flavia Moesica), sediu militar, municipium în vremea Severilor. Distrusă la mijlocul sec. III, cetatea a fost refăcută în vremea împăraţilor Aurelianus şi Probus, redevenind sediu al flotei dunărene şi bază militară în sec.IV. Din perioadele romană şi romano-bizantină au fost dezvelite o serie de edificii importante: thermae, o bazilică, locuinţe, fragmente din zidul de incintă, poarta de acces spre instalaţia portuară, trei turnuri pe latura de sud, dintre care unul de mari dimensiuni (Turnul Mare), monumente funerare. Abandonată la începutul sec.VII, cetatea îşi reia funcţia defensivă la sfârşitul sec.X şi cunoaşte o evoluţie rapidă în secolele XI-XII, însă este afectată de atacurile pecenegilor, uzilor şi cumanilor. Controlată de tătari, cetatea a devenit în sec.XIII-XIV un important centru economic, militar şi administrativ care se detaşează net de celelalte centre dobrogene. După cucerirea otomană din 1419-1420, locuirea încetează în această zonă, turcii construind ulterior, în sec.XVI, o tabără trapezoidală înconjurată cu val de pământ (tabie) care suprapune, în parte, cetatea antică. Anumite materiale arheologice şi, în mod special, descoperirile monetare pot fi încă un argument în localizarea aici a enigmaticului oraş Vicina.

Fortificaţia hallstatiană - Babadag Pe malul lacului Babadag, la 2,5 km de oraş, pe un promontoriu înalt cunoscut sub numele de „Cetăţuie”, cercetările arheologice au scos la iveală o aşezare ce datează din prima epocă a fierului, fortificată cu val de pământ şi şanţ. Studiul materialelor descoperite şi observaţiile stratigrafice au permis definirea culturii de tip Babadag, cultură caracteristică spaţiului istro-pontic. În aceeaşi zonă arheologică au fost descoperite urme de locuire getică (sec. IV – III i.Ch.), din epoca romano-bizantină (resturile unei fortificaţii) şi din perioada timpurie a evului mediu (sec. IX – X ).