Parcul Naţional Munţii MăcinuluiMunţii Măcinului sunt cei mai vechi munţi din România, rezultat ai orogenezei Hercinice. Altitudinea variază în parc între 7 şi 467 metri, pantele fiind abrupte, cu o diferenţă de altitudine mare pe o distanţă mică. Procesele de dezagregare a rocilor sunt active, având ca rezultat surprinzătoare peisaje arhaice. Specifică acestor munţi este ariditatea nemaiîntâlnită în munţii din România, cu veri fierbinţi şi uscate, toamne lungi şi uscate, iar iernile foarte sărace în zăpadă. Acest paradis al biodiversităţii adună peste 1770 de specii de plante; 181 specii de păsări; 47 de specii de mamifere; 1436 specii de insecte identificate, cu peste 900 de specii de fluturi; 11 specii de reptile; 7 specii de amfibieni. În Parcul Naţional Munţii Măcinului sunt identificate 24 de habitate prioritare, dintre care unul este unic în lume. (Pădurea de fag dobrogeană)

Rezervaţia Naturală "Dealul Bujorului" - Arie protejată mixtăRezervaţia este amplasată pe versantul sudic al Dealului Bujorului, care face parte din Podişul Babadag. Obiectivul principal al ocrotirii rezervaţiei îl constituie prezenţa uneia dintre cele mai reprezentative populaţii de bujor (Paeonia peregrina), specie ce figurează în Lista Roşie a plantelor superioare din România, în categoria „vulnerabil şi rar”, fiind ocrotită prin lege şi monument al naturii. Alături de această plantă obiectivele ocrotirii se mai referă şi la conservarea unui eşantion reprezentativ de pădure submediteraneană împreună cu speciile caracteristice.

Rezervaţia naturală "Vârful Secaru" - Arie protejată mixtăVârful Secaru reprezintă unul din puţinele zone granitice din podişul calcaros al Babadagului. Specific Vârfului Secaru este caracterul de „insulă” cu vegetaţie ceva mai acidofilă în comparaţie cu restul Podişului Babadag, unde sunt caracteristice speciile calcofile. În poienile din zona strict protejată predomină asociaţiile ierboase de stepă pontică şi petrofilă pe soluri superficiale, vegetaţie saxicolă, arbustivă, alături de arbori termofili izolaţi sau în pâlcuri.

Rezervaţia geologică "Agighiol" - Arie protejată geologic şi paleontologicRezervaţia paleontologică este reprezentată printr-un celebru punct fosilifer din Dobrogea de Nord, care adăposteşte o bogată faună mediotriasică. Caracteristica reliefului o constituie insularitatea masivelor calcaroase cu versanţi prelungi, acoperiţi cu loess şi cu altitudini reduse (206 m). În zonă nu există nici un curs permanent de apă. Reţeaua hidrografică este reprezentată numai de o serie de pârâiaşe scurte şi torenţi cu scurgere intermitentă (Valea Tulcei). Vegetaţia este caracterizată prin existenţa pajiştilor de stepă pontică, stepă petrofilă şi vegetaţie saxicolă. Obiectul protecţiei îl constituie fauna fosilă din Triasicul mijlociu.

Rezervaţia naturală "Lacul Traian"Lacul Traian prezintă un deosebit interes pentru studiile ornitologice, atât pentru faptul că zona este foarte puţin studiată, dar mai ales pentru că acesta reprezintă un important refugiu pentru cuibăritul, odihna şi hrănirea speciilor de păsări rare. Au fost identificate 102 specii de păsări, din care 70 de specii sunt oaspeţi de vară, 18 specii sunt sedentare, 7 specii sunt oaspeţi de iarnă şi 7 specii sunt de pasaj. Au fost identificate 7 specii de păsări foarte rare care cuibăresc în această zonă, motiv ce face ca aceasta să aibă o importanţă internaţională : stârcul roşu, călifarul roşu, călifarul alb, codalbul, şorecarul mare, piciorongul, presura de grădină.

Rezervaţia naturală "Beidaud"Rezervaţia reprezintă una dintre cele mai întinse suprafeţe cu vegetaţie de stepă şi silvostepă pe şisturi verzi din Dobrogea şi implicit din România. Faţă de celelalte rezervaţii de stepă, aria protejată se remarcă prin relativ numeroase cursuri de apă, permanente, ce sporesc diversitatea habitatelor şi asigură condiţii favorabile pentru faună. Rezervaţia prezintă o importanţă deosebită datorită identificării aici a unui tip de habitat prioritar pentru orhidee.

Rezervaţia naturală "Valea Mahomencea" - Arie protejată peisagisticRezervaţia prezintă, ca particularitate, absenţa totală a arborilor, ceea ce creează un cadru peisagistic aparte, reprezentativ pentru stepa climax a Dobrogei Centrale. Caracteristici sunt versanţii asimetrici ai văii Mahomencea, constituiţi predominant din şisturi verzi pe malul stâng al cursului de apă, respectiv faleze loessoide pe malul drept. De asemenea, în peisajul rezervaţiei se remarcă cursurile de apă ce formează mici cascade şi praguri.

Rezervaţia naturală "Călugăru - Iancina"Rezervaţia prezintă o mare valoare ştiinţifică, întrucât conservă litoralul fosil al Mării Negre, dinaintea închiderii lagunelor litorale. Aspectul original al rezervaţiei constă în falezele sau malurile stâncoase erodate în forme spectaculoase de apele lacului Razim, în care se dezvoltă câteva grote. Aceste promontorii alternează cu mici plaje de nisip sau pietriş respectiv cu zone joase aluvionare. Din punct de vedere floristic, aceasta reprezintă una din puţinele arii protejate din Dobrogea de Nord în care sunt întâlnite speciile de cârcel, păliur si mierluţă. Fauna rezervaţiei se distinge îndeosebi prin numărul ridicat de specii de păsări răpitoare, între care se remarcă codalbul, acvila ţipătoare mare, şorecarul mare, eretele sur si şerparul.

Rezervaţia naturală "Muntele Consul" - Arie protejată mixtăMuntele Consul prezintă o importanţă ştiinţifică şi istorică deosebită, întrucât acesta constituie, alături de poiana „Regele Ferdinand” de la Niculiţel, primele rezervaţii naturale din România, declarate astfel prin Decizia din 27 mai 1927, unde acest munte este menţionat cu numele avut anterior (Muntele Cinel). Muntele Consul constituie cel mai reprezentativ peisaj, caracteristic pentru formele de relief vulcanic şi carstic din nordul Dobrogei, care-i conferă un caracter peisagistic unic în ţară. Pe lângă numeroasele asociaţii şi specii rare şi/sau ameninţate caracteristice pentru Dobrogea, rezervaţia constituie, împreună cu Parcul Naţional Munţii Măcinului, singurele arii protejate din România în care a fost identificată specia talpa leului. Ornitofauna rezervaţiei se remarcă prin prezenţa unor răpitoare ca acvila ţipătoare mică, şorecarul mare, acvila mică, viesparul, şerparul.

Rezervaţia naturală "Dealurile Beştepe"Rezervaţia constituie una din rarele arii protejate în care sunt întâlnite pajişti stepice atât pe substrat calcaros cât şi silicos, ceea ce sporeşte numărul total de specii de plante. Din punct de vedere faunistic, în rezervaţie trebuie remarcată în special prezenţa speciilor erete de stuf, şerpar, uliu păsărar.

Rezervaţia naturală "Enisala" Rezervaţia constituie un punct de perspectivă unic în ţară, de unde pot fi observate aproape toate tipurile de peisaj din Dobrogea. Astfel, în rezervaţie sunt prezente stâncării, stepe petrofile şi de loess. În afara acesteia sunt vizibile pădurile balcanice şi submediteraneene din Podişul Babadag, Lacul Babadag şi laguna Razim, cu vegetaţie tipică de zone umede, insula Popina şi chiar partea sudică a Deltei Dunării sau Marea Neagră. Valoarea peisagistică a rezervaţiei este sporită de prezenţa ruinelor cetăţii Enisala şi de existenţa unei mici grote.

Rezervaţia naturală "Casimcea"Importanţa naţională a acestei arii protejate constă în identificarea unor fosile considerate a fi cele mai vechi urme de viaţă din România, din Precambrianul superior, reprezentative pentru fauna de tip Ediacara, identificată pentru prima oară în Australia. Din punct de vedere faunistic, rezervaţia se remarcă prin speciile pietrar răsăritean, şoim călător, şorecar mare.