Agrement

Plaja Sulina. Este cea mai lată porţiune de acest fel de pe litoralul Mării Negre si are cel mai fin nisip. Este situată la 2 km de oraş, iar in ceea ce priveşte apa mării, din 30 in 30 de metri sunt bancuri de nisip bune, in special pentru copii, evitandu-se astfel riscul ca aceştia să meargă la adancime mai mare. Plaja Sulina este o zonă de importanţă ecologică, deoarece aici se dezvoltă Volbura de nisip, o plantă aflată pe lista roşie a speciilor protejate.

Daca vreti sa cunoasteti istoria Sulinei vizitati intai Cimitirul maritim, un monument unic in Europa. Situat la iesirea din oras, cimitirul se prezintă ca un ansamblu de trei cimitire: creştin, musulman şi evreiesc. Printre mormintele de ofiţeri şi comandanţi poate fi găsit mormantul Prinţesei Ecaterina Moruzi, nepoata Voievodului moldovean Ioan Sturza, născută la Istanbul dar care şi-a găsit sfarşitul la Sulina şi mormantul lui William Simpson, omul de incredere al inginerului şef al Comisiei Europene a Dunării.

Una din marile bogatii ale deltei este fondul piscicol, reprezentat de peste 100 specii, printre care: crapul, somnul, platica, stiuca, babusca, rosioara, caracuda, morunul, nisetrul, cega, pastruga. Lacurile deltei sunt populate de salau, stiuca, chefal, biban, caras. La punctele de varsare in mare se pot intalni hamsiile, sardelele, amurul alb, tiparul, calcanul, sangerul. Pescuitul in Delta se poate practica tot timpul anului, exceptie facand perioada depunerii icrelor (1 aprilie – 1 iunie).

In delta se pot organiza tururi de birdwatching, paradisul pasarilor din Europa adapostind peste 300 de specii de pasari, printre care: pelicanul comun, pelicanul cret, cormoranul mic, starcul lopatar, gascu cu gat rosu, vulturul codalb. Zona Deltei Dunării este un loc de popas major, atat de primavară cta şi de toamnă, pentru cateva milioane de păsări, in special rate, barza albă şi numeroase specii de păsări de pradă. In sezonul de iarnă, RBDD găzduieşte grupuri mari de lebede si gaşte, incluzand aproape intreaga populaţie de gască cu gat roşu.

Pădurea Letea. Este cea mai nordică pădure subtropicală din lume şi cea mai veche rezervaţie naturală declarată a Romaniei. Caracteristica principală a pădurii este modul ciudat in care au crescut şi s-au dezvoltat arborii din această pădure. Trunchiurile sunt aplecate şi contorsionate, iar pădurea este singurul loc din Europa unde cresc liane.

Casa memorială “Panait Cerna”– Casa in care s-a născut poetul Panait Cerna se află in mijlocul localităţii, peste raul Cerna, in vecinătatea bisericii satului. Aspectele cele mai importante privind viaţa şi opera poetului filosof Panait Cerna – reproduceri după fotografii, documente, acte de stare civilă şi de studii, ediţii ale operei poetice, referinţe critice – sunt ilustrate in cadrul expoziţiei documentare, organizată in primele trei săli; alte trei săli şi un pavilion exterior sunt destinate unei expoziţii etnografice care ilustrează specificul zonei la sfarşit de secol XIX.

Excursii

Activitatea turistică din Delta Dunării se desfăşoară in conformitate cu reglementările legale in vigoare. Odată cu declararea rezervaţiei biosferei, Administraţia Rezervaţiei a stabilit propriile reguli de practicare a turismului, in vederea protejării patrimoniului natural. In acest scop, au fost stabilite 24 trasee turistice in rezervaţie, din care 15 trasee se pot efectua numai cu mijloace de transport naval (navale) şi 9 trasee se pot efectua prin drumeţii sau cu mijloace de transport rutier (terestre).

Trasee de vizitare pe căi navigabile

Traseul 1: Tulcea – Garla Şontea – Mila 23 – Crişan – Tulcea; acest traseu poate fi făcut şi pe varianta: Tulcea – Gorgova – Mila 23 – Crişan – Tulcea

Traseul 2: Tulcea – Canalul Litcov – Crişan – Tulcea

Traseul 3: Tulcea – Canalul Stipoc – Chilia Veche – Tulcea

Traseul 4: Tulcea (Lacul Caşla) – Grla Somova – Mănăstirea Saon (lacul Telincea) – Tulcea

Traseul 5: Murighiol – Canalul Dranov – Gura Portiţei – Canalul Dunavăţ – Murighiol

Traseul 6: Murighiol – Canalul Dunăvăţ – Canalul Cocoş – Canalul Mustaca – Canalul de Centură – Canalul Dranov – Murighiol (prelungire pe Canalul de Centură spre Canalul Lipoveni şi pe Canalul Mustaca pnă in Lacul Razim, de unde se poate continua pe traseul 5 spre Gura Portiţei)

Traseul 7: Murighiol – Uzlina – Lacul Uzlina – Lacul Isac – Grla Perivolovca – Murighiol

Traseul 8: Murighiol – Uzlina – Canalul Litcov – Canalul Crişan – Lacul Puiu – Lacul Erenciuc – Murighiol

Traseul 9: Crişan – Lacul Roşu – Sulina – Crişan

Traseul 10: Crişan – Mila 23 – Lacul Trei Iezere – Crişan

Traseul 11: Crişan – Canalul Magearu – Sulina – Crişan

Traseul 12: Chilia Veche – Canalul Sulimanca – Lacul Matiţa – Canalul Rădăcinoasele – Chilia Veche

Traseul 13: Sulina – Canalul Cardon – Periprava – Golful Musura – Sulina

Traseul 14: Sulina – Canalul Busurca – Lacul Roşu – Lacul Erenciuc – Sf. Gheorghe – Canalul Cordon Litoral – Sulina

Traseul 15: Sf. Gheorghe – Grla Turcească, pnă la intrarea n Meleaua Sf. Gheorghe – Sf. Gheorghe

Trasee terestre (drumeţii)

Traseul D1: Letea (Sfiştofca) – Lacul Nebunu – Letea

Traseul D2: Caraorman – Pădurea Caraorman

Traseul D3: Murighiol – Lacul Sărături – Murighiol

Traseul D4: Tulcea (Tudor Vladimirescu) – Canalul Sireasa – Canalul Mila 35 – Tulcea

Traseul D5: Nuntaşi – Cetatea Histria – Nuntaşi

Traseul D6: Sulina – Plaja Sulina

Traseul D7: Plaja Sulina

Traseul D8: Natura Trail (Sf. Gheorghe)

Traseul D9: Sfantu Gheorghe- Caşla Vădanei

Pădurea Letea şi Pădurea Caraorman sunt zone de protecţie integrală, care pot fi vizitate numai in scopuri ştiinţifice, accesul fiind permis doar cercetătorilor şi grupurilor specializate, insoţite de reprezentanţi ai Administraţiei Rezervaţiei. Pot fi vizitate de turişti numai zonele aflate in afara zonei de protecţie integrală.

De asemenea, pe teritoriul Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii practicarea pescuitului recreativ/sportiv in habitatele piscicole naturale se face numai in baza permisului de pescuit recreativ/sportiv emis de către ARBDD, insoţit de permisul de acces pe teritoriul RBDD.

Muzee

Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunarii prezinta elemente specifice deltei, unice in lume: documentare, diorame cu flora si fauna, o minigradina botanica. Acvariile raman cea mai captivanta sectiune a muzeului, adapostind diverse specii de pesti din Dunare si Marea Neagra, specii migratoare, pesti de cultura, specii exotice.

Adresa:

Str. 14 noiembrie nr. 1, Tulcea

Telefon:

0340.105.652

Program:

Mai – Septembrie: 10:00 – 20:00, ultima intrare 19:00
19 Octombrie – Aprilie: 10:00 – 18:00, ultima intrare 17:30
Luni inchis

Muzeul de Istorie si Arheologie ofera vizitatorilor imaginea succesiva a trecutului istoric al teritoriului de la Gurile Dunarii, din cele mai vechi timpuri si pana in perioda evului mediu dezvoltat. In expozitia permanenta si in depozite se conserva un bogat patrimoniu arheologic – aprox. 90.000 de piese arheologice, numismatice si epigrafice. Unele dintre piesele din colectiile muzeului sunt de importanta nationala si chiar europeana.

Adresa:

Parcul Monumentul lndependentei, Tulcea

Telefon:

0240.513.626

Program:

Sezon: 10:00 – 18:00
Extrasezon: 08:00 – 16:00
Luni inchis

Muzeul de Arta cuprinde colectii de arta, gravura si sculptura contemporana si se mandreste cu o exceptionala colectie de avangarda interbelica semnate de catre artisti romani ca: Gheorghe Petrascu, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Nicolae Grigorescu, Frederic Storck, Ion Jalea, Oscar Han, Victor Brauner – cea mai importanta colectie de pictura din tara.

Adresa:

Str. Grigore Antipa nr. 2, Tulcea

Telefon:

0240.513.249

Program:

Incepand cu 30 aprilie 2010, lucrarile din Muzeul de Arta Tulcea vor fi gazduite in Galeriile Centrului Comercial Coral Plaza Mall, timp de 2 ani de zile

Muzeul de Etnografie si Arta Populara este unul dintre edificiile publice emblematice pentru Tulcea. Prezinta instrumentarul folosit in practicarea ocupatiilor si mestesugurilor traditionale: prelucrarea lemnului, argilei, pietrei, vegetalelor (stuf, papura, paie), pieilor si blanurilor.

Adresa:

Str. 9 Mai nr. 2, Tulcea

Telefon:

0240.516.204

Program:

Mai – Octombrie: 08:00 – 18:00 Noiembrie – Aprilie: 08:00 – 16:00 Luni inchis

Nava muzeu “Republica” desfasurandu-si intreaga activitate pe Dunare, nava reprezinta una din ultimele marturii ale sistemului de navigare cu zbaturi, singura nava de razboi din lume cu masina cu abur. In prezent, nava Republica poate fi vizitata pe faleza din portul Tulcea.

Teatre

Teatrul “Jean Bart” Tulceaa apărut in peisajul cultural tulcean la inceputul anului 2008. De la infiintare si pana astazi au fost prezentate numeroase producţii artistice – spectacole dramatice, spectacole de teatru-dans, teatru experimental, concerte de muzică de genuri diferite.

Situri arheologice

Cetatea Aegyssus. Situată pe colnicul Hora, azi Dealul Monumentului, in partea de est a oraşului Tulcea, cetatea a fost construită la sfarsitul sec.IV constituind o importantă factorie grecească. Numele cetăţii, de origine celtică, derivă de la un legendar ntemeietor, Caspios Aegisos. La inceputul sec.II cetatea era inclusă in limes-ul dunărean, devenind apoi, din sec. III, important sediu militar şi, ulterior (sec. VI), reşedinţă episcopală. Viaţa urbană ia sfarşit in primul sfert al sec. VII. Zona este din nou locuită in sec. X-XI, dar, după o distrugere masivă, in sec. XI, aşezarea se mută la poalele fortificaţiei. Incepand cu sfarşitul sec. XIII şi inceputul sec. XIV, şi pe toată perioada stăpnirii otomane, colnicul Hora este din nou locuit. Prima atestare a aşezării şi cetăţii in forma Tulcsa apare intr-un registru vamal otoman din 1506. Călătorii străini vorbesc in sec. XVII despre o mică cetate cu 7 turnuri, zidită pe malul stancos al Dunării, care controla traficul fluvial spre şi dinspre Marea Neagră.

Cetatea Orgame / Argamum. Cetatea, situată la 6 km est de satul Jurilovca, pe malul Lacului Razim (Capul Doloşman), este prima aşezare de pe teritoriul Romaniei menţionată intr-un izvor antic (Hekataios din Milet, sec.VI i.Ch.). Cercetările arheologice au documentat aici o locuire de tip urban – neintreruptă, din sec. VII i.Ch. pană in sec. VII d.Ch. Au fost scoase la lumină: necropola din perioadele greacă şi elenistică, cu cel mai vechi mormant grecesc de pe litoralul vestic al Mării Negre, o zona de sud-est a cetăţii de perioadă greacă cu incintă, locuinţe şi cuptoare de olar, incinta cetăţii romane tarzii, trei bazilici paleocreştine, numeroase edificii, reţeaua stradală, cartierul meşteşugăresc, un cartier de locuire – de perioadă romană – situat in afara zidurilor cetăţii, necropola romano-bizantină; o a patra bazilică paleocreştină a fost descoperită in afara zidurilor cetăţii, pe un promontoriu.

Cetatea Dinogetia Este situată la 4 km in amonte de satul Garvăn, pe o fostă mică insulă numită de localnici „Bisericuţa”. Fortificaţia romană – sediu al unor unităţi militare – a fost ridicată in zona unei aşezări daco-getice, de la care a preluat numele, Dinogetia. In perioada Dominatului cetatea este refăcută, incinta trapezoidală – cu 14 turnuri, o poartă principală şi două secundare – inchizand o suprafaţă de 1,2 ha. O serie de edificii din sec. IV-VI: principia, praetoriul (numit şi domus), bazilica paleocreştină, locuinţe şi prăvălii se inşiruie de-a lungul străzii principale. In exterior, la sud de poarta principală, se află băile romane (thermae). Cetatea este distrusă şi abandonată la sfrşitul sec. VI ca urmare a atacurilor avaro-slave. In vremea lui Ioannes Tzimiskes (după anul 971) cetatea şi reia funcţia defensivă pentru incă două secole: este reparată incinta, se ridică unele construcţii şi locuinţe, intre care cea mai importantă este bisericuţa din mijlocul cetăţii, care a funcţionat in secolele XI-XII.

Cetatea Enisala. Ruinele fortăreţei medievale Yeni-Sale se află la 2 km de localitatea Enisala, pe un deal calcaros care domină zona lacurilor Razim şi Babadag. Cetatea a fost construită in a doua jumătate a sec.XIV cu scop militar, de supraveghere a drumurilor de pe apă şi de pe uscat, de către o autoritate interesată de zona de la Gurile Dunării, foarte probabil negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani caştigate din comerţ şi care erau deţinătorii monopolului navigaţiei in Marea Neagră. Cetatea are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozităţile masivului de calcar jurasic pe care este amplasată. Zidurile şi bastionale se păstrează in unele puncte pe o inălţime de 5-10 m. Intre 1397 şi 1418, in timpul domniei lui Mircea cel Bătran, cetatea a făcut parte din sistemul defensiv al Ţării Romneşti. Datorită inaintării stăpanirii turceşti la nord de Gurile Dunării, pană la Cetatea Albă şi Chilia (1484), şi ca urmare a formării cordoanelor de nisip ce separă lacul Razim de Marea Neagră, cetatea a fost abandonată.

Cetatea Halmyris. Situl arheologic este situat la 2,5 km est de satul Murighiol. Cetatea a cunoscut mai multe etape in evoluţia sa istorică: fortificaţie romană de pămant (sfarşit sec.I); castru de piatră – sediu al unor unităţi militare şi staţie a flotei dunărene Classis Flavia Moesica (sec.II – sfrşit sec.III); fortificaţie romană tarzie (sfarşit sec.III-inceput sec. VII), de cand se păstrează spectaculoase monumente de arhitectură militară, civilă şi religioasă, remarcabilă fiind bazilica episcopală de sec. IV p.Chr., in cripta căreia au fost descoperite rămăşiţele primilor martiri dobrogeni: Epictet şi Astion (din anul 290). In perioada romano-bizantină cetatea ocupa o formă trapezoidală cu o suprafaţă de cca. 2 ha, sistemul de apărare fiind constituit din zidul de incintă cu 15 tunuri şi trei porţi, dublat de trei valuri de apărare.

Cetatea Noviodunum. Ridicată de romani la nceputul sec. I pe o veche aşezare getică, cetatea a avut in timp un rol militar şi comercial aparte: bază a flotei romane de la Dunărea de Jos (Classis Flavia Moesica), sediu militar, municipium in vremea Severilor. Distrusă la mijlocul sec. III, cetatea a fost refăcută in vremea impăraţilor Aurelianus şi Probus, redevenind sediu al flotei dunărene şi bază militară in sec.IV. Din perioadele romană şi romano-bizantină au fost dezvelite o serie de edificii importante: thermae, o bazilică, locuinţe, fragmente din zidul de incintă, poarta de acces spre instalaţia portuară, trei turnuri pe latura de sud, dintre care unul de mari dimensiuni (Turnul Mare), monumente funerare. Abandonată la nceputul sec.VII, cetatea işi reia funcţia defensivă la sfarşitul sec.X şi cunoaşte o evoluţie rapidă in secolele XI-XII, insă este afectată de atacurile pecenegilor, uzilor şi cumanilor. Controlată de tătari, cetatea a devenit in sec.XIII-XIV un important centru economic, militar şi administrativ care se detaşează net de celelalte centre dobrogene. După cucerirea otomană din 1419-1420, locuirea incetează in această zonă, turcii construind ulterior, n sec.XVI, o tabără trapezoidală inconjurată cu val de pămant (tabie) care suprapune, in parte, cetatea antică. Anumite materiale arheologice şi, in mod special, descoperirile monetare pot fi incă un argument in localizarea aici a enigmaticului oraş Vicina.

Fortificaţia hallstatiană – Babadag. Pe malul lacului Babadag, la 2,5 km de oraş, pe un promontoriu inalt cunoscut sub numele de „Cetăţuie”, cercetările arheologice au scos la iveală o aşezare ce datează din prima epocă a fierului, fortificată cu val de pămant şi şanţ. Studiul materialelor descoperite şi observaţiile stratigrafice au permis definirea culturii de tip Babadag, cultură caracteristică spaţiului istro-pontic. In aceeaşi zonă arheologică au fost descoperite urme de locuire getică (sec. IV – III i.Ch.), din epoca romano-bizantină (resturile unei fortificaţii) şi din perioada timpurie a evului mediu (sec. IX – X ).

Lăcașe de cult

Bazilica paleocreştină Niculiţel. Monumentul paleocreştin de la Niculiţel este situat in partea de nord-est a localităţii, la baza dealului Piatra Roşie. Sub altar a fost ridicată, in aceeaşi perioadă cu bazilica, o criptă martirică cu ziduri laterale nalte şi acoperiş sub formă de cupolă hemisferică, ce conţinea osemintele a şase martiri: patru dintre aceştia – Zotikos, Attalos, Kamasis şi Philippos – au fost identificaţi intr-un sicriu colectiv, in partea superioară a criptei; alţi doi fuseseră depuşi in partea inferioară fără a li se preciza numele. Cei patru martiri au fost canonizaţi şi figurează in calendarul creştin ortodox la data de 6 iunie.

Biserica ortodoxă „Sf. Athanasie” de la Niculiţel A fost ridicată in prima jumătate a sec. XIV ca biserică a unei curţi feudale; avea dimensiunile iniţiale de 11,5 x 6,5 m şi un altar semicircular acoperit cu o semicalotă. In primele decenii ale sec. XV biserica şi incetează activitatea; este redată cultului la inceputul sec. XVI – ca biserică a comunităţii parohiale din zonă.

Biserica ortodoxă „Sf. Gheorghe” din Isaccea A fost ridicată la sfrşitul sec.XVIII -inceputul sec.XIX, pe locul unui modest lăcaş de cult. In 1842 Inalta Poartă a incuviinţat refacerea lui (document scris n limba arabă şi tradus de hogea de la Isaccea, Osman Hurşit). Inscripţiile dăltuite pe crucile din curtea bisericii au scrisul romanesc, cu caractere chirilice, şi datează din anii 1832-1834. Maniera picturii este comună bisericilor din secolele XVII-XVIII.

Biserica ortodoxă „Sf. Gheorghe” Tulcea, numită „Biserica Bulgărească” sau „Biserica cu Ceas” Intre anii 1830-1840, la venirea primului val de colonişti bulgari din sudul Basarabiei, comunitatea nou constituită ridică o mică biserică din lemn, care va fi distrusă destul de repede de inundaţii (terenul corespunznd actualului Parc Piaţa Nouă era ocupat de un ghiol, şi zona dintre acesta şi faleză era frecvent lovită de inundaţii). n curtea bisericii au fost construite doua şcoli – una intre 1859-1862 (Gimnaziul Bulgăresc), azi demolată, cealaltă intre 1881-1882 (Şcoala Naţională Bulgară de fete), care mai există şi azi, la nord de biserică. Pictura interioară datează din 1927.

Biserica romano – catolică „Sf. Nicolae” din Sulina Stilul construcţiei este de tip italian, specific celei de-a doua jumătăţi a sec. IX. O parte din vitraliile bisericii sunt originale. Este o construcţie din piatră de Malta şi cărămidă. Cele trei clopote din clopotniţa bisericii au fost turnate din bronz şi datează din anul sfinţirii bisericii, respectiv anul 1863. Pană in anul 1970 slujbele s-au ţinut in limba latină, apoi slujbele au fost ţinute in limba romană.

Catedrala ortodoxa “Sf. Nicolae si Alexandru” din Sulina. Construita in stil bizantin, a fost ridicata intre 1910-1912 (la rosu) – 1933-1934 (finisata). Piatra fundamentala a cladirii a fost pusa de regele Carol I. In fruntea comitetului de initiativa, reunit in 1932 pentru strangerea fondurilor necesare finalizarii lucrarilor, s-a aflat scriitorul Gala Galaction.

Geamia / Moscheea Azizyie, Tulcea A fost construită in anul 1863, in timpul domniei sultanului Abdul Aziz, căruia ii este dedicată şi de la care ii provine numele. Este una dintre cele mai mari geamii construite de către Imperiul Otoman pe teritoriul Dobrogei, din piatră cioplită cu o grosime de 85 cm. Are in dotare un număr impresionant de ferestre (32), 18 in zona superioară (care asigura iluminarea naturală pentru terasa interioară ce imprejmuieşte geamia pe trei laturi) şi 14 in zona inferioară.

Geamia şi mormantul lui Ali Gaz Paşa, Babadag. Geamia a fost ridicată la inceputul sec. XVII de către generalul Ali Gazi Paşa. Este cel mai vechi monument de artă musulmană din Romania, cu plan dreptunghiular, cu pridvor monumental cu arcade şi minaret inalt de 21 m. Cercetările arheologice efectuate in curtea geamiei in anii 1994-1996 au dus la dezvelirea parţială a vestigiilor unui han de mari dimensiuni, cu intrare monumentală şi curte interioară – probabil un caravansaray. Acest han a funcţionat pnă la 1771, an cand Babadagul in intregime a fost ruinat in urma asediului de către trupele ruseşti in contextul conflictului ruso-austro-turc. In curtea Geamiei se află Mormantul lui Ali Gazi Paşa, de formă hexagonală, datand din sec. XVII.

Mănăstirea Celic Dere. Situată la 28 km de Tulcea, a fost intemeiată intre 1841-1844 ca mănăstire mixtă. A fost părăsită apoi timp de 10 ani şi distrusă in timpul Războiului Crimeei. In 1846 călugărilor li se construieşte un schit la Cilicul de Jos (actuala mănăstire Saon), Celicul rămanand mănăstire de călugăriţe. Biserica mănăstirii, ridicată in forma actuală la inceputul sec. XX, este printre puţinele construcţii etajate de acest gen din Romania, cu o biserică de iarnă la demisol şi biserică de vară la parter. Mănăstirea are aspectul unui sat cu gospodării mprăştiate, in care se remarcă in mod deosebit casa stăreţiei şi casa ce adăposteşte muzeul de artă ecleziastică; muzeul mănăstirii, organizat in fostul atelier de pictură religioasă şi de ţesut covoare, este deţinătorul unui important tezaur de obiecte de cult, intre care peste 50 de exemplare de carte veche romnească din sec. XVII-nceputul sec. XIX, cele mai valoroase fiind Cazania lui Varlaam (1643) şi Biblia de la Bucureşti (1688). In curtea mănăstirii se află o moară de vant, monument de arhitectură.

Mănăstirea Cocoş. Situată la 6 km distanta de comuna Niculitel si la aproximativ 35 de kilometri vest de Tulcea, a fost intemeiată in anul 1833 de trei călugări romani veniţi de la Muntele Athos. Actuala biserică s-a construit intre anii 1911-1913 după planurile arhitectului Toma Dobrescu. Mănăstirea a fost afectată puternic de cutremurul din 1940 şi de incendiul din iulie 1947 (cand a ars clopotniţa şi s-au topit clopotele) şi restaurată ntre 1954-1956 şi 1957-1959. Detine o colecţie importantă de carte de cult, adunată din toate parohiile judeţului Tulcea.

Mănăstirea Vovidenia. Situată la cca. 50 km depărtare de Tulcea, in comuna Slava Cercheză, a fost construită in sec. XVII, fiind unica mănăstire de maici de rit vechi din lume. Mănăstirea dateaza incă din secolul XVII, cand călugării ruşi veniti aici au ridicat un mic schit cu chilii de lemn si o biserică mică de lemn.

Manastirea Uspenia. Manastirea de calugari Uspenia, ortodoxa de rit vechi, se afla in localitatea Slava Rusa. Declarata Monument de arhitectura religioasa, esta situata intre dealurile Babadagului, pe cursul superior al paraului Slava. Aceasta manastire a fost ridicata in sec. XVII de catre calugarii rusi ce s-au retras de pe locul unde astazi se afla Manastirea de maici Vovidenia.

Mănăstirea Cerbu. Este situată intre Ciucurova şi Topolog, intr-un cadru natural de o mare frumuseţe. Ca amplasament, mănăstirea este situată pe un platou nconjurat de păduri şi culmi de deal cu o vegetaţie specifică Dobrogei. Pe dealul din faţă este infăţişat, in miniatură, drumul Golgotei. Cele 9 opriri ale lui Isus purtand crucea in spate sunt simbolizate prin 9 troiţe unde credincioşii aprind lumnări. Urcand pe drumul ce şerpuieşte printre cele 9 construcţii, se ajunge la capela din varful dealului. De aici se deschide o panoramă a mănăstirii şi a imprejurimilor.

Rezervații naturale

Rezervatia Biosferei Delta Dunarii –www.ddbra.ro
• Unica deltă din lume, declarată rezervaţie a biosferei
• An de constituire: 1990
• Suprafaţa 580000 ha – 2,5 % din suprafaţa Romniei (Locul 22 intre deltele lumii şi locul 3 in Europa, după Volga şi Kuban)
• Una dintre cele mai mari zone umede din lume – ca habitat al păsărilor de apă
• Cea mai intinsă zonă compactă de stufărişuri de pe planetă
• Un muzeu viu al biodiversităţii, 30 tipuri de ecosisteme
• O bancă naturală de gene, cu o valoare inestimabilă pentru patrimoniul natural universal.

Parcul Naţional Munţii Măcinului. Munţii Măcinului sunt cei mai vechi munţi din Romania, rezultat ai orogenezei Hercinice. Altitudinea variază in parc intre 7 şi 467 metri, pantele fiind abrupte, cu o diferenţă de altitudine mare pe o distanţă mică. Procesele de dezagregare a rocilor sunt active, avand ca rezultat surprinzătoare peisaje arhaice. Specifică acestor munţi este ariditatea nemaintalnită in munţii din Romania, cu veri fierbinţi şi uscate, toamne lungi şi uscate, iar iernile foarte sărace in zăpadă. Acest paradis al biodiversităţii adună peste 1770 de specii de plante; 181 specii de păsări; 47 de specii de mamifere; 1436 specii de insecte identificate, cu peste 900 de specii de fluturi; 11 specii de reptile; 7 specii de amfibieni. In Parcul Naţional Munţii Măcinului sunt identificate 24 de habitate prioritare, dintre care unul este unic in lume. (Pădurea de fag dobrogeană)

Rezervaţia Naturală „Dealul Bujorului” – Arie protejată mixtă. Rezervaţia este amplasată pe versantul sudic al Dealului Bujorului, care face parte din Podişul Babadag. Obiectivul principal al ocrotirii rezervaţiei il constituie prezenţa uneia dintre cele mai reprezentative populaţii de bujor (Paeonia peregrina), specie ce figurează in Lista Roşie a plantelor superioare din Romnia, in categoria „vulnerabil şi rar”, fiind ocrotită prin lege şi monument al naturii. Alături de această plantă obiectivele ocrotirii se mai referă şi la conservarea unui eşantion reprezentativ de pădure submediteraneană impreună cu speciile caracteristice.

Rezervaţia naturală „Varful Secaru” – Arie protejată mixtă. Varful Secaru reprezintă unul din puţinele zone granitice din podişul calcaros al Babadagului. Specific Varfului Secaru este caracterul de „insulă” cu vegetaţie ceva mai acidofilă in comparaţie cu restul Podişului Babadag, unde sunt caracteristice speciile calcofile. In poienile din zona strict protejată predomină asociaţiile ierboase de stepă pontică şi petrofilă pe soluri superficiale, vegetaţie saxicolă, arbustivă, alături de arbori termofili izolaţi sau in palcuri.

Rezervaţia geologică „Agighiol” – Arie protejată geologic şi paleontologic. Rezervaţia paleontologică este reprezentată printr-un celebru punct fosilifer din Dobrogea de Nord, care adăposteşte o bogată faună mediotriasică. Caracteristica reliefului o constituie insularitatea masivelor calcaroase cu versanţi prelungi, acoperiţi cu loess şi cu altitudini reduse (206 m). In zonă nu există nici un curs permanent de apă. Reţeaua hidrografică este reprezentată numai de o serie de paraiaşe scurte şi torenţi cu scurgere intermitentă (Valea Tulcei). Vegetaţia este caracterizată prin existenţa pajiştilor de stepă pontică, stepă petrofilă şi vegetaţie saxicolă. Obiectul protecţiei il constituie fauna fosilă din Triasicul mijlociu.

Rezervaţia naturală „Lacul Traian” Lacul Traian prezintă un deosebit interes pentru studiile ornitologice, atat pentru faptul că zona este foarte puţin studiată, dar mai ales pentru că acesta reprezintă un important refugiu pentru cuibăritul, odihna şi hrănirea speciilor de păsări rare. Au fost identificate 102 specii de păsări, din care 70 de specii sunt oaspeţi de vară, 18 specii sunt sedentare, 7 specii sunt oaspeţi de iarnă şi 7 specii sunt de pasaj. Au fost identificate 7 specii de păsări foarte rare care cuibăresc in această zonă, motiv ce face ca aceasta să aibă o importanţă internaţională : starcul roşu, călifarul roşu, călifarul alb, codalbul, şorecarul mare, piciorongul, presura de grădină.

Rezervaţia naturală „Beidaud”. Rezervaţia reprezintă una dintre cele mai intinse suprafeţe cu vegetaţie de stepă şi silvostepă pe şisturi verzi din Dobrogea şi implicit din Romania. Faţă de celelalte rezervaţii de stepă, aria protejată se remarcă prin relativ numeroase cursuri de apă, permanente, ce sporesc diversitatea habitatelor şi asigură condiţii favorabile pentru faună. Rezervaţia prezintă o importanţă deosebită datorită identificării aici a unui tip de habitat prioritar pentru orhidee.

Rezervaţia naturală „Valea Mahomencea” – Arie protejată peisagistic. Rezervaţia prezintă, ca particularitate, absenţa totală a arborilor, ceea ce creează un cadru peisagistic aparte, reprezentativ pentru stepa climax a Dobrogei Centrale. Caracteristici sunt versanţii asimetrici ai văii Mahomencea, constituiţi predominant din şisturi verzi pe malul stang al cursului de apă, respectiv faleze loessoide pe malul drept. De asemenea, in peisajul rezervaţiei se remarcă cursurile de apă ce formează mici cascade şi praguri.

Rezervaţia naturală „Călugăru – Iancina”. Rezervaţia prezintă o mare valoare ştiinţifică, intrucat conservă litoralul fosil al Mării Negre, dinaintea inchiderii lagunelor litorale. Aspectul original al rezervaţiei constă in falezele sau malurile stncoase erodate in forme spectaculoase de apele lacului Razim, in care se dezvoltă cateva grote. Aceste promontorii alternează cu mici plaje de nisip sau pietriş respectiv cu zone joase aluvionare. Din punct de vedere floristic, aceasta reprezintă una din puţinele arii protejate din Dobrogea de Nord in care sunt intalnite speciile de carcel, păliur si mierluţă. Fauna rezervaţiei se distinge indeosebi prin numărul ridicat de specii de păsări răpitoare, intre care se remarcă codalbul, acvila ţipătoare mare, şorecarul mare, eretele sur si şerparul.

Rezervaţia naturală „Muntele Consul” – Arie protejată mixtă. Muntele Consul prezintă o importanţă ştiinţifică şi istorică deosebită, intrucat acesta constituie, alături de poiana „Regele Ferdinand” de la Niculiţel, primele rezervaţii naturale din Romania, declarate astfel prin Decizia din 27 mai 1927, unde acest munte este menţionat cu numele avut anterior (Muntele Cinel). Muntele Consul constituie cel mai reprezentativ peisaj, caracteristic pentru formele de relief vulcanic şi carstic din nordul Dobrogei, care-i conferă un caracter peisagistic unic in ţară. Pe langă numeroasele asociaţii şi specii rare şi/sau ameninţate caracteristice pentru Dobrogea, rezervaţia constituie, impreună cu Parcul Naţional Munţii Măcinului, singurele arii protejate din Romania in care a fost identificată specia talpa leului. Ornitofauna rezervaţiei se remarcă prin prezenţa unor răpitoare ca acvila ţipătoare mică, şorecarul mare, acvila mică, viesparul, şerparul.

Rezervaţia naturală „Dealurile Beştepe”. Rezervaţia constituie una din rarele arii protejate in care sunt intalnite pajişti stepice atat pe substrat calcaros cat şi silicos, ceea ce sporeşte numărul total de specii de plante. Din punct de vedere faunistic, in rezervaţie trebuie remarcată in special prezenţa speciilor erete de stuf, şerpar, uliu păsărar.

Rezervaţia naturală „Enisala”. Rezervaţia constituie un punct de perspectivă unic in ţară, de unde pot fi observate aproape toate tipurile de peisaj din Dobrogea. Astfel, in rezervaţie sunt prezente stancării, stepe petrofile şi de loess. In afara acesteia sunt vizibile pădurile balcanice şi submediteraneene din Podişul Babadag, Lacul Babadag şi laguna Razim, cu vegetaţie tipică de zone umede, insula Popina şi chiar partea sudică a Deltei Dunării sau Marii Negre. Valoarea peisagistică a rezervaţiei este sporită de prezenţa ruinelor cetăţii Enisala şi de existenţa unei mici grote.

Rezervaţia naturală „Casimcea”. Importanţa naţională a acestei arii protejate constă in identificarea unor fosile considerate a fi cele mai vechi urme de viaţă din Romania, din Precambrianul superior, reprezentative pentru fauna de tip Ediacara, identificată pentru prima oară in Australia. Din punct de vedere faunistic, rezervaţia se remarcă prin speciile pietrar răsăritean, şoim călător, şorecar mare.